1. Diferența vitală: Oprire, Staționare, Parcare Legea face o distincție clară între imobilizarea voluntară de scurtă durată și cea de lungă durată. Cuvântul cheie aici este „voluntară”. Dacă oprești la culoarea roșie a semaforului, la indicatorul STOP, sau pentru a acorda prioritate unui pieton, aceea este o oprire forțatã (de regulile de circulație) și nu face obiectul acestei lecții. Noi discutăm azi despre momentele în care tu decizi să tragi pe dreapta. A. Oprirea voluntară Oprirea este imobilizarea voluntară a vehiculului pe drumul public pe o durată de cel mult 5 minute. Exemplu practic: Tragi pe dreapta pentru ca un prieten să coboare din mașină, sau pentru a cumpăra rapid un pachet de gumă de la un chioșc. Atâta timp cât mașina stă pe loc sub 5 minute, din punct de vedere legal te afli în „oprire”. B. Staționarea voluntară Staționarea este imobilizarea voluntară a vehiculului pe o durată mai mare de 5 minute,. Exemplu practic: Dacă ai intrat în supermarket să îți faci cumpărăturile pentru toată săptămâna și mașina ta a rămas pe marginea drumului timp de 20 de minute, tu nu ai „oprit”, ci ai „staționat”. Această diferență de timp este crucială, deoarece există foarte multe locuri unde legea îți permite să oprești 2-3 minute, dar îți interzice strict să staționezi. C. Parcarea Parcarea reprezintă staționarea vehiculelor exclusiv în spații special amenajate sau stabilite și semnalizate corespunzător (prin indicatoare sau marcaje),. Așadar, ori de câte ori lași mașina pe marginea unui drum oarecare, tu staționezi. Parchezi doar când ești într-un loc dedicat (marcat cu P). În parcările amenajate pe trotuar, vehiculele trebuie așezate unul lângă altul, paralele între ele, respectând marcajele. --- 2. Reguli generale de poziționare a mașinii Bun, ai decis să imobilizezi mașina. Cum o așezi corect pe drum pentru a nu încurca traficul? Legea impune…