Țesutul nervos: structura neuronului și a celulei gliale

(Vegetala) Țesuturi vegetale și animale - Bacalaureat Biologie

Țesutul nervos este responsabil de recepționarea stimulilor și transmiterea informațiilor sub formă de impulsuri în întregul organism, având origine ectodermică. Acest țesut dens este format din două tipuri celulare fundamentale: neuronii (celulele nervoase propriu-zise) și celulele gliale (nevrogliile). 1. Neuronul Neuronul reprezintă unitatea structurală și funcțională de bază a sistemului nervos, fiind înalt specializat pentru a genera și a conduce impulsuri nervoase. Spre deosebire de majoritatea celorlalte celule din corp, neuronii au o longevitate extrem de mare și un metabolism foarte intens. De asemenea, neuronii, în general, nu se divid, ceea ce înseamnă că nu pot fi înlocuiți în cazul în care sunt distruși. Structural, un neuron este alcătuit dintr-un corp celular și prelungiri specifice. Corpul celular (Pericarionul): Funcționează ca un centru de integrare a celulei și este delimitat de o membrană numită neurilemă. În interior conține citoplasma (neuroplasma) și, de regulă, un nucleu. În neuroplasmă se găsesc organitele comune, cu excepția centriolilor (lipsa lor explicând incapacitatea de diviziune). Elementul distinctiv este prezența a două organite specifice: corpusculii Nissl (sau corpii tigroizi), cu rol esențial în sinteza proteinelor, și neurofibrilele**, care formează o rețea de susținere și ajută la conducerea impulsului. Grupările de corpi celulari formează substanța cenușie în sistemul nervos central (SNC) și ganglionii în sistemul nervos periferic (SNP). Dendritele: Sunt prelungiri scurte, de obicei numeroase și bogat ramificate. Ele funcționează ca regiuni receptoare, captând informația de la alți neuroni sau din mediu și conducând impulsul centripet* (dinspre exterior către corpul celular). Axonul: Este o prelungire unică, esențială, mult mai lungă decât dendritele. Rolul său este de a conduce impulsul nervos centrifug (de la corpul celular spre capătul terminal). Este delimitat de o membrană numită axolemă și se termină prin ramificații numite butoni terminali*, care stochează vezicule cu mediatori chimici necesari pentru comunicarea celulară. Pentru a accelera viteza de…