Virusurile: Caractere Generale, Clasificare și Exemple Pentru a înțelege exact ce sunt virusurile, trebuie să pătrundem într-o zonă fascinantă aflată chiar la granița dintre materia vie și cea neînsuflețită. Descoperirea lor datează din anul 1892, când botanistul rus D.I. Ivanovski, studiind o afecțiune a plantelor numită boala mozaicului tutunului, a realizat că agentul infecțios era invizibil la microscoapele vremii și trecea cu ușurință prin filtrele bacteriologice obișnuite. Astfel s-a născut conceptul de virus, termen derivat din latinescul virus, care înseamnă toxină sau otravă. Caractere generale și organizarea structurală Cea mai importantă caracteristică a virusurilor este faptul că nu au o organizare celulară. Ele sunt entități infecțioase submicroscopice, ceea ce înseamnă că dimensiunile lor sunt extrem de mici, încadrându-se de obicei între 20 și 300 de nanometri. Pentru că nu sunt celule, virusurile sunt complet lipsite de elementele de bază ale vieții independente: nu posedă citoplasmă, nu au organite celulare și, fundamental, nu au un metabolism propriu și nici enzime care să le asigure producerea de energie necesară proceselor vitale. Din acest motiv, un virus nu poate crește și nu se poate reproduce de unul singur, fiind obligat să se comporte ca un parazit intracelular absolut. Forma completă, matură și infecțioasă a unui virus, atunci când se află în afara unei celule gazdă, poartă denumirea de virion. Un virion este o structură relativ simplă, dar extrem de eficientă, alcătuită din două componente principale: 1. Genomul viral: reprezintă partea centrală a virusului și este constituit din materialul său genetic. O trăsătură absolut unică a virusurilor este faptul că genomul lor este format dintr-un singur tip de acid nucleic: fie ADN (acid dezoxiribonucleic), fie ARN (acid ribonucleic), dar niciodată ambele în același timp. 2. Capsida: este un înveliș protector de natură proteică ce înconjoară genomul viral. Această capsidă este formată din subunități identice…