Excreția este procesul metabolic esențial prin care organismul elimină produșii reziduali toxici (rezultați din arderile celulare, precum ureea, acidul uric, amoniacul) și substanțele aflate în exces. Această funcție este crucială pentru menținerea homeostaziei, adică echilibrul constant al mediului intern. Aparatul principal responsabil de acest proces la om este sistemul excretor, alcătuit din rinichi (organele care produc urina) și căile urinare (structurile care o colectează și o elimină la exterior). Structura sistemului excretor 1. Rinichii Sunt două organe pereche, având forma unor boabe de fasole, situate în regiunea lombară, de o parte și de alta a coloanei vertebrale. Pe marginea lor internă, concavă, se găsește hilul renal, locul prin care pătrund arterele și nervii și ies venele și ureterul. Dacă secționăm un rinichi, observăm două zone distincte: Zona corticală** (la exterior), cu un aspect granular datorat corpusculilor renali. Zona medulară (la interior), cu aspect striat, formată din 8-15 structuri conice numite piramidele lui Malpighi. Vârful acestor piramide se numește papilă renală* și este orientat spre hil. 2. Nefronul Unitatea structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare rinichi conține aproximativ un milion de nefroni. Nefronul este structura care filtrează efectiv sângele și formează urina, fiind alcătuit din: Corpusculul renal (Malpighi): Este format dintr-un ghem de vase capilare numit glomerul, învelit complet de o capsulă cu pereți dubli numită capsula Bowman*. Tubul urinifer: Continuă capsula Bowman și este format din tubul contort proximal, ansa Henle (o buclă sub formă de „U” care coboară în zona medulară) și tubul contort distal*. Acesta din urmă se deschide într-un tub colector comun pentru mai mulți nefroni. 3. Căile urinare Tuburile colectoare se deschid la vârful piramidelor în calicele mici, care se unesc formând calicele mari. Acestea converg în pelvisul renal (sau bazinetul), un spațiu colector în formă de pâlnie. De aici, urina părăsește rinichiul prin…