Absorbția intestinală reprezintă procesul fiziologic prin care nutrimentele rezultate în urma digestiei traversează mucoasa intestinală pentru a trece în sânge și limfă. Deși stomacul absoarbe cantități reduse de apă, alcool și cloruri, iar intestinul gros absoarbe apă, electroliți și vitamine, aproximativ 90% din procesul de absorbție are loc la nivelul intestinului subțire. Intestinul subțire este perfect adaptat pentru această funcție. Mucoasa sa prezintă plici circulare (valvule conivente) și vilozități intestinale, iar celulele sale (enterocitele) posedă la polul apical prelungiri citoplasmatice numite microvili. Aceste structuri formează platoul striat și măresc enorm suprafața activă de absorbție, estimată la peste 250 de metri pătrați. Fiecare vilozitate este irigată de o rețea capilară sangvină și conține un vas limfatic central (chilifer). Mecanismele de absorbție Trecerea substanțelor se realizează prin două tipuri de mecanisme: Mecanisme active:** Necesită consum de energie (ATP) și se realizează cu ajutorul unor transportori specifici, având capacitatea de a absorbi substanțe chiar și împotriva gradientului de concentrație. Mecanisme pasive:** Nu necesită energie celulară și se bazează pe difuziune (în sensul gradientului de concentrație) și osmoză, fiind favorizate de mișcările de contracție ale vilozităților. O formă particulară este pinocitoza (înglobarea de vezicule cu lichid), utilizată mai ales de nou-născuți pentru a absorbi anticorpii din laptele matern. Absorbția specifică a nutrimentelor 1. Glucidele: Produsul final al digestiei glucidelor este reprezentat de monozaharide. Glucoza și galactoza se absorb printr-un mecanism de transport activ dependent de sodiu (Na+), folosind un transportor comun. Fructoza se absoarbe pasiv, prin difuziune facilitată. După absorbție, monozaharidele părăsesc enterocitul și ajung în capilarele sangvine, fiind transportate la ficat prin vena portă. 2. Proteinele: Sunt absorbite sub formă de aminoacizi, dipeptide și tripeptide, în principal prin transport activ la polul luminal. Trecerea lor prin polul bazal în sânge se face prin difuziune, ajungând tot în sistemul port hepatic. 3. Lipidele: Glicerolul…