Fecundația și formarea zigotului Fecundația reprezintă procesul biologic prin care materialul genetic din spermatozoid fuzionează cu cel din ovocitul secundar, rezultând celula-ou sau zigotul. Acest proces are loc, în mod normal, în treimea externă a trompei uterine (în regiunea ampulei), la scurt timp după ovulație. În timpul actului sexual, sute de milioane de spermatozoizi sunt eliberați, însă doar unul singur va reuși să penetreze membrana ovocitului secundar. În momentul fuziunii, se reface setul diploid caracteristic speciei umane, alcătuit din 46 de cromozomi (23 de la mamă, 23 de la tată), stabilindu-se totodată și sexul genetic al viitorului copil (XX pentru sexul feminin, XY pentru cel masculin). Pătrunderea primului spermatozoid declanșează reacții chimice imediate care blochează accesul altor gameți masculini în ovul. Segmentarea, migrarea și nidația Imediat după fecundație, zigotul începe să se dividă activ prin mitoză în timp ce este transportat prin trompa uterină spre cavitatea uterină, o călătorie care durează aproximativ 3-5 zile. Această etapă poartă numele de segmentare. Zigotul se divide în 2 celule, apoi 4, 8, iar în a patra zi formează o masă celulară compactă numită morulă, alcătuită din 16 celule. Diviziunea continuă, iar în ziua a șasea structura devine un blastocist (sau blastulă), o sferă de aproximativ 100 de celule organizate pe două straturi: un strat extern (din care se va forma placenta) și o masă celulară internă (din care se va dezvolta embrionul propriu-zis). În jurul zilei a 6-a sau a 7-a începe nidația (implantarea), proces prin care blastocistul se fixează și pătrunde în grosimea mucoasei uterine (endometru) bogat vascularizate, procesul finalizându-se către ziua a 11-a sau a 12-a. Dacă implantarea are loc în afara cavității uterine (frecvent în trompele uterine), apare sarcina extrauterină, o condiție patologică severă. Stadiul embrionar și anexele fetale După implantare, organismul în dezvoltare este denumit embrion. Prin procesul de…