Astăzi vom explora două dintre cele mai vizuale și practice instrumente din logica formală, esențiale pentru a deconstrui și analiza corectitudinea argumentelor: Pătratul lui Boethius și Diagramele Venn. Putem privi aceste concepte ca pe niște hărți care ne ajută să navigăm prin modurile în care informațiile se leagă între ele. Pentru a putea înțelege perfect aceste scheme grafice, trebuie mai întâi să stabilim cu ce elemente lucrăm. Fundamentul: Cele patru tipuri de propoziții categorice Orice raționament logic de acest tip se bazează pe propozițiile categorice, care sunt forme logice alcătuite din doi termeni principali: subiectul logic (termenul despre care se afirmă ceva) și predicatul logic (termenul care afirmă ceva despre subiect). Aceste propoziții se împart în patru mari categorii, notate simbolic cu vocale, în funcție de cantitatea și calitatea lor: A (SaP) – Propoziția universală afirmativă*: „Toți S sunt P”. E (SeP) – Propoziția universală negativă*: „Niciun S nu este P”. I (SiP) – Propoziția particulară afirmativă*: „Unii S sunt P”. O (SoP) – Propoziția particulară negativă*: „Unii S nu sunt P”. Odată ce avem aceste patru piese de puzzle, putem înțelege cum interacționează ele. Aici intră în scenă primul nostru instrument grafic. Pătratul lui Boethius: Harta relațiilor logice Pătratul lui Boethius reprezintă grafic raporturile posibile dintre cele patru propoziții categorice pe care le-am definit mai sus. Așezând cele patru tipuri de afirmații în colțurile unui pătrat (universalele sus, particularele jos; afirmativele în stânga, negativele în dreapta), obținem o rețea de raporturi logice: Raportul de contradicție (pe diagonalele pătratului: între A și O, respectiv între E și I**). Este cel mai puternic conflict. Două propoziții contradictorii nu pot fi nici ambele adevărate, nici ambele false în același timp. Dacă este adevărat că „Toți sunt...”, atunci este obligatoriu fals că „Unii nu sunt...”. Raportul de contrarietate (pe latura superioară, între propozițiile…