Fonetica este acea ramură a gramaticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii române. Înțelegerea modului în care se formează și se combină aceste sunete este esențială pentru o exprimare corectă și pentru a stăpâni ortografia și ortoepia. Ce este fonetica și care sunt bazele ei? Pentru a aprofunda acest domeniu, este necesar să facem o distincție clară între sunet și literă. Sunetul reprezintă expresia sonoră, adică exact ceea ce rostim și auzim, în timp ce litera reprezintă doar redarea grafică a sunetului pe hârtie sau pe ecran. Totalitatea literelor folosite pentru a scrie într-o limbă formează alfabetul. Alfabetul limbii române are 31 de litere, așezate într-o ordine strictă, cunoscută sub denumirea de ordine alfabetică. Dincolo de literele de bază pe care le împărțim cu alte limbi latine, alfabetul nostru utilizează și 5 litere formate cu semne diacritice: ă, â, î, ș, ț. Sunetele limbii române: Vocale, Semivocale și Consoane Nu toate literele au același rol în pronunție. Alfabetul literar se împarte în litere-vocale și litere-consoane. Această clasificare ne ajută să înțelegem structura oricărui cuvânt. 1. Vocalele În limba română avem 9 litere care pot nota vocale: a, ă, â, e, i, o, u, y, î. Dintre acestea, a, ă, â și î au un statut special: ele sunt întotdeauna vocale. Caracteristica definitorie a unei vocale este că ea poate forma singură o silabă. Trebuie reținut un principiu de bază: un sunet silabic este întotdeauna o vocală. Nu poate exista nicio silabă care să nu conțină măcar o vocală. 2. Semivocalele Literele e, i, o, u și y sunt mai flexibile și pot avea o valoare dublă. Ele pot fi vocale (când poartă accentul silabei), dar pot fi și semivocale. Semivocalele nu pot forma singure o silabă și apar mereu alături de o vocală care se aude plin și sonor.…