Contextul internațional și preluarea puterii de către comuniști La data de 23 august 1944, cursul istoriei României s-a schimbat radical. Armata română a întors armele împotriva Germaniei naziste și s-a aliat cu Națiunile Unite. Deși acest act a contribuit la scurtarea războiului, el a adus cu sine o consecință majoră: ocuparea militară a țării de către armata sovietică. Soarta României și a restului Europei de Est a fost practic pecetluită de marile puteri prin celebrul „Acord de Procentaj” de la Moscova (octombrie 1944), unde Marea Britanie și Uniunea Sovietică au convenit ca influența sovietică asupra României să fie de 90%. Profitând de sprijinul armatei roșii, comuniștii români au început să acapareze sistematic puterea. Un prim pas decisiv a avut loc pe 6 martie 1945, când, sub presiunile și amenințările directe ale comisarului sovietic Andrei Vîșinski, regele Mihai I a fost obligat să accepte instalarea unui guvern procomunist condus de Petru Groza. Deși populația susținea în continuare partidele democratice tradiționale, comuniștii au organizat alegeri în noiembrie 1946, pe care le-au falsificat masiv, obținând oficial un procent complet nerealist de aproximativ 70%. Aceasta este adesea numită cea mai mare fraudă politică din istoria țării. Ulterior, liderii opoziției au fost eliminați. Prin „înscenarea de la Tămădău” din iulie 1947, marii lideri ai Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu și Ion Mihalache, au fost arestați și condamnați la închisoare pe viață. Ultimul obstacol a căzut la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forțat să abdice, iar România a fost proclamată republică. Regimul stalinist sub Gheorghe Gheorghiu-Dej (1947-1965) Prima etapă a regimului comunist din România a fost construită strict pe modelul stalinist sovietic și a fost condusă de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Societatea a suferit transformări brutale. Pe plan economic, s-au luat două măsuri drastice: Naționalizarea (1948):** Statul a confiscat practic toate fabricile, băncile și…